Viaţa, un dar de penitenţă
Purgatoriu ascensorial
Ai timp şi loc de chin şi jale
după trei secunde de oftat.
Plăteşti doar să gândeşti la fericire.
Plăteşti cu lacrimi orice îţi doreşti.
Şi urcuşul pe muntele nădejdii
cu duşuri reci şi amare
a unei realităţi
plăteşti...
Ai viaţă, ai păcate şi dureri
Adormi în amăgiri
şi te trezeşti în dezamăgiri.
Amăgirea-i vis şi dezamăgirea-i realitate
Trăieşti în vis şi visezi în viaţă,
încât nu mai ştii dacă viaţa-i vis sau visul viaţă,
dacă, visul este realitate,
sau realitatea un coşmar.
Diferenţa este că:
din vis te trezeşti
dar din viaţă mai poţi doar adormii...
Trăieşti, suferi, înduri, plăteşti,
dar niciodată nu ştii dacă e de ajuns,
dacă suferinţa te ridică te ridică-n cer
sau rămâi un veşnic penitent
dar nădăjduieşti...
sal batrane!
RăspundețiȘtergereuite am recitit pentru a cata oara aceasta poezie... e buna! cu mana pe inima iti spun. imi place pt ca pui intr-adevar dinainte niste adevaruri de viata.... si lasi sa se intrezareasca si oaresce adevaruri despre moarte... pentru cine le poate vedea...
tine-o pe linia asta!