Între agonia şi nădejdea vieţii...

Viaţa, un dar de penitenţă

Purgatoriu ascensorial

Ai timp şi loc de chin şi jale

după trei secunde de oftat.

Plăteşti doar să gândeşti la fericire.

Plăteşti cu lacrimi orice îţi doreşti.

Şi urcuşul pe muntele nădejdii

cu duşuri reci şi amare

a unei realităţi

plăteşti...

 Ai viaţă, ai păcate şi dureri

Adormi în amăgiri

şi te trezeşti în dezamăgiri.

Amăgirea-i vis şi dezamăgirea-i realitate

Trăieşti în vis şi visezi în viaţă,

încât nu mai ştii dacă viaţa-i vis sau visul viaţă,

dacă, visul este realitate,

sau realitatea un coşmar.

Diferenţa este că:

din vis te trezeşti

dar din viaţă mai poţi doar adormii...

Trăieşti, suferi, înduri, plăteşti,

dar niciodată nu ştii dacă e de ajuns,

dacă suferinţa te ridică te ridică-n cer

sau rămâi un veşnic penitent

dar nădăjduieşti...

Viaţa între ieri şi mâine…

Astăzi este un trecut şi un viitor prezent.

Astăzi e mâinele de ieri şi ieriul de mâine.

Astăzi este ieriul prezent,

 iar mâine prezentul viitor.

Ieri ai trăit prin azi,

 aşa cum vei trăi şi mâine.

Doar astăzi trăieşti,

să îndrepţi trecutul şi viitorul

Astăzi este viaţă,

Ieri este amintire,

Mâine este un posibil dar,

ce poate fi transformat în viaţă şi amintire.

Trăim într-un astăzi continu,

pentru că ieri sau maine e prea târziu,

 sau prea devreme

Trăieşte azi să-ţi poţi aminti mâine de ieri...